Expoziție de nori

Ce ar fi dacă am putea realiza un afiș cu o invitație la o expoziție mai inedită? Ca și expoziție de nori…ar fi poate mai multe înșelesuri la acest titlu, dar credeți că ar atrage oameni la acest eveniment,  dacă am concepe un astfel de eveniment ca și muncă de relaționist? poate exagerez eu cu o astfel de idee, dar poate nu, pentru că știu că totul ce este nou și nebunesc poate atrage lumea.

 

Să ai invitați îngeri, poate chiar am face pe cineva să arate așa și să plutească…cred că ar ieși super, poate chiar mă gândesc pe viitor la un astfel de proiect, expoziție de nori și petrecere cu îngeri….dar poate în sens mai realistic 😛 Și da locația ar fi cerul, adică în aer liber…..

Nu știu ce veți crede despre acest post al meu dacă îl veți citi (sper), dar a fost doar o idee care mi-a trecut prin cap și m-am gândit să o împărtașesc, poate cine știe se va face ceva pe viitor în sensul ăsta, eu sincer aș vrea să merg la un astfel de eveniment.

Ideea mi-a venit de la un mic afiș care l-am conceput la seminarul de elaborare a produselor P.R. pe calculator, care l-am avut săptămâna trecută și vi-l prezint mai jos, nu e mare lucru, dar m-a inspirat pentru acest post.

Anunțuri

Managementul reputației

Ce este acesta? Este vorba de cum ești tu sau firma, organizația ta pecepută de ceilalți,  și vorbim aici nu numai în general, ci mai ales în mediul online.

Monica Muscă spune următoarele:

„Aşa cum imaginea ta în ochii celorlalţi depinde de o serie întreagă de factori, de zvonuri, de modul cum ceilalţi te privesc, la fel şi pe online, reputaţia ta trebuie gestionată cu atenţie pentru a te prezenta aşa cum îţi doreşti să fii perceput de ceilalţi.
Reputaţia este în mod clar un capital preţios, dificil de stabilit şi exigent. Pentru a avea o imagine realistă, în primul rând este necesar să te defineşti, să ştii cum te definesc ceilalţi, apoi să ştii clar cum ţi-ai dori să te vadă. Reputaţia unei organizaţii este influenţată în principal de cultura sa organizaţională, de forţa cu care comunică şi de integritatea managementului superior. Iar, în acest moment, Internetul este principala sursă de informare pentru oricine, în mod direct sau indirect.”

O să vă dau 2 exemple de gestionare a reputației în online.

Majoritatea dintre noi avem cont pe facebook, twitter, etc, și mai majoritatea ne tot punem poze de toate felurile, cu ce facem deobicei, ce stil de viață avem, toate acestea reies din imaginile postate, cum ne este descris profilul și ce fel de prieteni, da și aceasta. Acum dorim să ne căutăm un job, și aplicăm la diferite joburi, iar aceeia care se ocupă de selectarea persoanelor pentru respectivul job, normal că te vor căuta pe facebook, sau pe altă rețea de socializare, să vadă cu ce te ocupi, sau ce mai faci poate. Iar dacă tu ai cine știe ce imagini deocheate sau ceva ce nu s-ar preta să vadă acel om care selectează, există marea posibilitate să nu fi angajat, doar din acea cauză. Deci aveți grijă cum vă gestionați imaginea pe rețele de socializare.

Un alt exemplu este ce s-a întâmplat la Heaven Studio Timișoara, când o doamnă a fost nemulțumită de cum aceștia sau purtat cu ea:

„În Timișoara, în ultimele zile s-a invit o situație pe cât de neplăcută pe atât de interesantă, și care într-un fel sau altul implică societatea civilă și o ramură a PR-ului care în România este aproape inexistentă: managementul reputației. Povestea, pe scurt, sună așa – o femeie cu handicap locomotor, Lavinia Rausch a ajuns în clubul Heaven Outdoor joi seara unde a vrut să intre, dar  a avut loc un incident (versiunea ei – nu a fost lăsată să intre, versiunea clubului – femeia a plecat până a venit managerul la ușă ). Sâmbătă, femeia a revenit în club, de data asta alături de o echipă a celui mai puternic ziar local tion/agenda și a vrut să intre din nou în local. Din nou, aceleași două versiuni – angajații i-au spus femeii că nu e dotat pentru handicapați clubul -versiunea femeii, versiunea clubului fiind – angajații clubului susțin că datorită umplerii aproape de capacitate femeii i s-a transmis riscul unei accidentări involuntare, aceasta părăsind locația.”

Ideea este că această doamnă  a provocat ca problema aceasta să ajungă la bloggeri și pe rețele de socializare, care au discutat îndelung despre Heaven și imaginea acestuia care a fost în pericol în pericol se pare că, nu s-au ocupat cum ar fi trebuit de clienții lor. Mă gândesc că au fi rezolvat problema deja, din iunie 2011 când s-ar fi ivit aceasta. Mai multe despre această problemă de reputație găsiți aici.

Există multe posibilități și tactici cum să-ți gestionezi reputația în online și în afara ei dar mai ales online. Două ar fi să monitorizezi tot timpul ce se spune despre tine sau organizația ta în online și să fi tot timpul la curent cu ce face concurența.

Cristian Mezei- Managing Partner Advanced Ideas, explică într-o prezentare despre managementul online și ne dă căteva sfaturi cu privire la acesta.

cristianmezei-110414103436-phpapp02

Atât de la mine despre acest subiect, sper că vi s-a părut interesant, mie mi-a plăcut mult prezentarea lui Cristian, care vă invit să o urmăriți (dați click pe linkul de mai sus pentru a deschide prezentarea). În curând voi reveni cu posturi noi, până atunci enjoy pe ăsta!! 😛

Relația Pr online – jurnalism online

Credeți că mai avem nevoie de relații publice acum cu apariția internetului sau a jurnalismului? Eu cred că da, mai ales că acum ambele există și online, poate mai mult online , și în ceea ce privește pr-ul, e nevoie de el tot timpul pentru că reputația unei organizații sau a unei persoane publice trebuie mereu menținută,pr-ul  online ține de comunitate, de social media, unde trebuie să fi mereu prezent.

Iar jurnalismul e nevoie și de el, articole trebuie scrise tot timpul, trebuie să aflăm informații zilnic. Ambele existând acum și online, există unele avantaje pentru jurnalism, informația circulă mult mai rapid, și mult mai multă informație apare în scurt timp gata să fie citită de pe internet decât apare în publicațiile clasice și la tv.

Deseori însă jurnalismul poate fi comfundat  cu ceea ce face un blogger, este un blogger un jurnalist, se poate spune așa? Poate în ceva  măsura da, dar un blogger poate fi și un relaționist. Nici nu mai ști ce să crezi, ideea este că se găsesc tot felul de articole demne de un jurnalist pe blogguri, dar aceia nu sunt jurnaliști, sau poate da…..oooof îi tare confuz, poate vă cer ajutorul să mă ajutați să lămuresc toate acestea!!!

Să vorbesc acum de relația dintre aceste două, pr și jurnalism, online sau nu.

Sursa pr-romania.ro

Relaţiile publice sunt un domeniu care se bazează pe transmiterea informaţiei către jurnalişti, indiferent că este vorba despre un  produs nou sau despre un eveniment. La rândul lor, jurnaliştii caută PR-ul  pentru noi materiale.

De exemplu:

„La Banca Transilvania, considerăm că PR-ul şi jurnaliştii fac parte din aceeaşi comunitate: a comunicatorilor. Un argument al acestei afirmaţii este faptul că, în PR avem valori similare cu cele ale presei: comunicarea şi adevărul. Iar publicul este, pentru ambele părţi, cel mai important, destinaţia mesajelor noastre. El este cel pentru care scriem, rescriem, ne documentăm, transmitem.
Pe piaţa informaţiilor, în care găsim cerere şi ofertă, <<mărfuri de lux>> sau exclusivităţi, colaborarea dintre cele două profesii asigură, mai presus de toate, un circuit fără de care societatea de azi – comunicantă, în primul rând – nu ar putea supravieţui”. (Laura Petrehuş, Şef Serviciu PR, Banca Transilvania)

Alte exemple ar fi toate marile companii care au nevoie de relaționiști au la rândul lor nevoie și de jurnaliști, ambii trebuie să colaboreze, relaționiștii le vând idei jurnaliștilor iar aceștia scriu despre compania pe care o reprezintă relaționiștii. Alte exemple concrete nu prea știu să vi le spun, voi cerceta, poate găsesc ceva, însă dacă știți voi ceva exemple exacte despre relația dintre pr online și jurnalism vă rog să mă anunțați, ar fi un mare ajutor să completez acest post. Mersi.

Ce este LongTail?

Ce este LongTail în lumea online? Nici eu nu știu exact și n-am înțeles prea bine, dar totuși am auzit și citit că are de-a face cu traficul de info pe internet, cuvinte cheie etc, dacă este cineva să=mi explice mai bine, vă rog. Oricum am găsit ceva informații pe diferite site-uri despre LongTail….aici

…unde este dat ca și exemplu GOOgle.

„Cu textele bogate în cuvinte cheie relevante unei nișe, long tail-ul poate genera uțor trafic și conversie. Când spun trafic, nu mă refer la numere asemănătoare cuvintelor cheie importante formate dintr-un cuvânt cheie sau 2, ci trafic care adunat din toate căutările long tail poate egala pe cel adus de cuvinte cheie mari.

În prezentarea despre Traficul Organic Si Relevanta Pentru Vizitatori A Paginilor Web pe lângă faptul că încerc să readuc în actualitate modul cum fac oamenii căutările, la pagina 12 este un screen cu căutările făcute de englezi.

În ianuarie 2009 cei de la Hitwise observaseră în căutările de la Google o creștere semnificativa a cautarilor cu cel putin 5 cuvinte cheie. Americanii incepusera sa folosească fraze pentru a găsi rezultate relevante, încercând astfel să elimine rezultatele irelevante.”

(fragment din ceea ce am găsit la linkul de mai sus, unde scrie AICI :-P)

Am mai aflat din alte surse că LongTail ar avea de-a face și cu marketing-ul pe internet și că a fost inventat de Chris Anderson, editor al publicației WIRED. În acest articol a fost dat ca exemplu muzica lui Justin Timberlake ca și produs de marketing și au fost prezentate unele statistici în prezentarea acestuia. Aveți aici   linkul către acest articol. Enjoy!

Voi mai citi mai multe în curând despre acest termen, sper să înțeleg  mult mai bine cu ce se ocupă și să vă explic și vouă, celor interesați desigur, până atunci vă las cu acest mic post și dacă aveți sugestii sau de adăugat la ce am scris, vă rog, mersi.

Google vs Skyhook

Am dat și eu recent de acest concept de „Tribe sourcing” și am găsit câte ceva despre acesta plus un mic exemplu. Tribesourcing este procesul  strategic prin care o companie poate aduce o valoare adăugată mărcii sale  prin dezvoltarea şi colaborarea cu triburi diferite conectate la companie.

Inspiraţia pentru partea de sourcing vine de la Crowd sourcing,  cu ajutorul  unui grup mare şi nedefinit de oameni sau o comunitate se efectuează o sarcină în forma unui apel deschis. Dar există o diferenţă între Crowd sourcing şi Tribe sourcing. Crowd sourcing descrie procesul de a cere ajutorul  unui grup mare şi nedefinit de oameni,  în timp ce Tribe sourcing presupune procesul de identificare şi analizare a diferitelor triburi cu scopul de a îi utiliza în procesul de sourcing. Triburile pot crea o mulţime de informaţii, dar au multe şi diferite intenţii, astfel pentru a aduna ceea ce ai nevoie din mulţimea de informaţii ai nevoie să le filtrezi corect, adică să faci căteva presupuneri, să le procesezi şi să ghiceşti eventual ce vor să însemne acele informaţii. More Info

Ca și exemplu am găsit o comparație între geolocația Google și geolocația Skyhook. Surse spun că geolocația Google nu este atât de bună. Acest lucru ar fi din cauza că își iau informațiile prin Crowd sourcing.

„Google își procură informațiile încetișor de fiecare dată când cineva accesează o aplicație Google de pe un Iphone sau un Blackberry sau alte dispozitive mobile.”

Opus celor de la Google, „Skyhook utilizează metoda Tribe sourcing prin care trimite vehicule cu senzor Wi-fi pe fiecare autostradă, stradă, alee, stabilind metodic fiecare poziție și punct de acces pe care îl parcurg”.

Skyhook are poate mult mai puțini contribuitori la adunarea de date dar aceeia sunt focusați în a aduna informațiile corecte. Intenția lor este de a colecta date foarte bine structurate și într-un mod optimal înspecial  pentru această aplicație (geolocation).

Deci care este mai bună? Situl unde am găsit informația spunea că Skyhook ar fi mai bun. Este Tribe sourcing mai bun decât Crowd sourcing sau invers? Când vor fi produsul/datele Google mai bune decât cele de la Skyhook? Cred că acest lucru se va observa în timp, poate.

Și încă o întrebare: De ce să fie cele două combinate și să le facă pe amândouă? Google e peste tot (Android inclusiv) și are aparent resurse nelimitate, deci pot. Iar Skyhook ar putea la fel. Poate răspunsul se află undeva între balanța dintre crowd (grămadă) și tribe (trib).

Sursa,Geolocation Wars

 

Branding pe frontul de est

Am descoperit o carte interesantă despre branding care sper  să mi-o cumpăr în curând, pe emag e la reducere poate profit de ocazie :-P, oricum am citit niște review-uri și date despre această publicație Branding pe frontul de est by Aneta Bogdan, este:

„O carte despre reputație, împotriva curentului, scrisă de cel mai reputat și mai influent nume în brandingul românesc, după aproape 20 de ani de practică în marketing, comunicare și branding. Cazuistică locală unică de marketing și branding, privirea din interior asupra mediului corporatist și antreprenorial românesc, tonul informal, curajos și nesăbuit de onest — toate fac din aceasta carte o experiență intelectuala și emotională rarisimă în peisajul editorial românesc.

Identitatea ți brandingul sunt forme moderne de a adăuga valoare lumii—dar nu printr-o mască, ci prin armonizarea competențelor proprii cu interesele comunității. Aneta vorbește în carte despre certitudinile teoretice și practice în construcția de brand, dar și despre semnele de intrebare care ascund viitorul.

“Viața noastră ar fi mai lucrativă și, în același timp, mai împlinită și mai aspirațională dacă am înțelege că, după cum brandurile occidentale au ajuns la noi cu mult înainte ca Occidentul să se instaleze în viața noastră, tot astfel brandurile românești sunt cele care vor vesti Occidentului, sperăm cât mai curând, intrarea noastră în rândul lumii.”—Aneta Bogdan.

Cuvântul înainte al cărții este semnat de Wally Olins, părintele brandingului modern.

“Ce este fascinant în efortul pe care buna mea prietena Aneta Bogdan il face de atatia ani este nu numai staruinta de a crea branduri intr-o tara in care brandurile au fost anihilate vreme de cincizeci de ani, ci si faptul ca o face cu asemenea verva, inteligenta si creativitate. Cartea Anetei va ajuta Romania sa contribuie la vitalitatea Europei.”—Wally Olins.” Sursa Goodreads

Am să revin în curând cu opinii proprii despre acestă carte, după ce o citesc!

Too little too late

…acesta a fost tipul de raspuns al companiei Quixtar, care a pierdut în jur de 600 de milioane de dolari, un adevărat dezastru corporate şi totul din cauza unei prezenţe inadecvate în mediul online.

Ce este Quixtar?

Amway Global, numită inițial Quixtar North America ( Quixtar.Inc – afacere electronică) , este o companie MLM (multi-level marketing) fondată în 1959 în Ada, Michigan. Compania este deținută de familiile Rich DeVos și Jay Van Andel prin Alticor care este compania mamă pentru afacerile care includ Amway și Amway Global, printre altele. Quixtar a înlocuit compania nord americană Amway în 2001 după ce majoritatea distribuitorilor s-au mutat la Quixtar în timp ce Amway opera în restul lumii.

Dacă doriți să citiți mai multe găsiți aici…Amway

Quixtar lucra la început separat de Amway ca și un nou model de afacere mai bun prin  care managementul firmei s-a gândit să schimbe vechea imagine Amway și să pășească  în lumea online. Acest nou model a oferit o grămadă de avantaje ca și noile posibilități de distribuire a produselor Amway și așa mai departe. Toate bune și frumoase dar în 2007 compania s-a lovit de un mare dezastru unde Quixtar a trebuit să fuzioneze cu companiile surori Amway și a devenit astfel Amway Global. Ceea ce s-a întâmplat a fost că un număr important de bloggeri au făcut campanii agresive împotriva la Quixtar, care s-a lovit cu o uriașă criză, având doar o singură opțiune pentru a menține o companie viabilă. Au fost puși în situația de a  rebrăndui totul de la Quixtar la Amway Global cum spuneam mai devreme, care i-a costat peste 580 de milioane de dolari.

Cum s-au lovit cu asalturi  pe bloguri și video-uri ( pe youtube), compania a menținut doar o singură proprietate web, pagina lor web. Dar ceea ce au greșit ei a fost că au neglijat faptul de a răspunde la posturile de pe bloguri și video-uri postate împotriva lor, până când atacurile au câștigat elan și au căpătat statut viral. Nu au acționat la timp, nu au fost precauți în cazul iviri unor probleme de genul, nu au avut mai multe situri web pentru a ajunge la public, etc.

Multe companii din ziua de azi sunt mult mai bine pregătite în strategiile online, au o prezență a brandului lor în mediul online foarte bine stabilită prin care să ajungă la clienții și potențialii lor clienți. Interacționează în timp real cu mesaje pozitive, negative sau neutre, țin legătura cu audiența lor prin proprietăți web multiple (pagini web, bloguri, platforme sociale- facebook, twitter) lucruri pe care Quixtar nu le-a avut prea bine gândite și de aceea s-a ajuns pe atunci la dezastrul costisitor prin care au trecut.

Oricum compania mai există și mai este destul de apreciată, chiar și familia mea mai folosește produse Amway, sunt de foarte bună calitate pot spune, mai ales gama de cosmetice Artistry și produsele de curățare (puțin picante la preț- dar cred că merită :-P)

Mai multe detalii despre acest caz găsiți aici pentru cei interesați…Bernstein Crisis Management

Previous Older Entries